Un sistem armonizat în întreaga Uniune Europeană.

Diplomele

Învăţământul superior francez aplică sistemul numit  "LMD" - "Licenţă - Master - Doctorat", comun celor mai multe ţări ale Uniunii Europene. Acest sistem este destinat facilitării mobilităţii studenţilor în Europa, dar şi în lumea întreagă. 

Atribuirea diplomelor structurate în cadrul acestei arhitecturi comune (L-M-D) este bazată pe numărul de semestre de studii efectuate de la intrarea în învăţământul superior şi pe numărul de credite ECTS ce corespund acestora: 

Licenţa: necesitc 6 semestre de studii ce duc la obţinerea a 180 de credite ECTS (3 ani de studii) ;

Master : necesită încă 4 semestre de studii ce duc la  obţinerea a 120 de credite ECTS suplimentare (5 ani de studii în total cu Licenţa – 300  de credite ECTS) 

Doctorat : în mod normal se obţine după 3 ani de studii.

ECTS : Sistemul european de transfer de credite
Validarea internaţională a diplomelor şi a formărilor se bazează, în cadrul Uniunii Europene, pe un sistem comun de credite, numit ECTS (Système Européen de Transfert de Crédits - European Credits Tranfer System). Creditele ECTS obţinute sunt cumulabile şi transferabile, de exemplu în cazul unui parcurs de studii efectual în sânul mai multor instituţii de învăţământ europene.

Diplomele naţionale ale învăţământului superior francez sunt supuse controlului statului:

▪ diplomele naţionale eliberate de către universităţi şi de alte instituţii publice (şcoli naţionale de artă, şcoli naţionale de arhitectură etc.) presupun respectarea criteriilor de calitate impuse tuturor şi au aceeaşi valoare indiferent de instituţia ce le eliberează ;

▪ diploma de inginer este o diplomă naţională, iar şcolile ce eliberează această diplomă sunt abilitate de către Comisia pentru Titlurile de inginer (CTI) ;

▪ o abilitare similară există pentru şcolile de comerţ şi de management recunoscute de stat, ale căror diplome sunt vizate de către Ministerul educaţiei naţionale. Unele dintre aceste şcoli au obţinut şi labeluri sau acreditări internaţionale (Equis, AACSB de exemplu).

▪ şcolile de artă, şcolile specializate sunt de asemenea supuse certificărilor naţionale.

Echivalările

« Nu există în Franţa o ehivalare automatică  între diplomele străine şi cele franceze. »  

Fiecare instituţie îşi determină propriile criterii de admitere, în funcţie de parcursul anterior al studentului şi de exigenţele formării dorite. Acest lucru permite constituirea unor promoţii omogene şi garantarea nivelului formărilor oferite.

ENIC NARIC FRANŢA poate stabili o recunoaştere a nivelului obţinut în sistemul educaţional străin în raport cu sistemul francez. Această atestare nu constituie însă o echivalare, dar este uneori cerută de către instituţiile franceze de învăţământ superior.