Ca în marea majoritate a ţărilor dezvoltate, sistemul public francez de învăţământ superior şi de cercetare este larg deschis către internaţional. Amploarea colaborărilor este ilustrată de numărul de publicaţii franceze –aproape jumatate- co-semnate de cel puţin un partener străin.

Cercetarea în Franţa: o prioritate

Franţa consacră mai bine de 2% din PIB-ul său (fie 40 de miliarde de euro) activităţilor de cercetare publică şi privată. Numărul doctoranzilor se ridică la 70.000 (o treime fiind străini), iar cel al cercetătorilor la 200.000, jumătate dintre aceştia exersând în şcolile şi instituţiile din sectorul public.

Premii prestigioase drept recompensă pentru cercetarea franceză

În 2008, doi francezi, Françoise Barré-Sinoussi şi Luc Montagnier, de la Institutul Pasteur, au fost recompensaţi cu Premiul Nobel pentru Medicină pentru lucrările lor despre descoperirea retrovirusului responsabil pentru SIDA. Tot în 2008, Jean-Marie Le Clezio a primit Premiul Nobel pentru Literatură. În domeniul fizicii şi al chimiei, Georges Charpak, Claude Cohen-Tannoudji, Albert Fert sau Yves Chauvin au fost recent recompensaţi cu Premiul Nobel.

Din cei 52 de laureaţi ai medaliei Field, 11 sunt francezi, printre aceştia aflându-se Cédric Villani şi Ngo Bao-Chau, premiaţi în 2010, după Laurent Lafforgue şi Wendelin Werner.  

Premiul Abel, tot pentru matematică, creat în 2003, numără deja trei laureate francezi: Jean-Pierre Serre, Jacques Tits şi Misha Gromov.

Formarea doctorală

Mai bine de 300 de şcoli doctorale, animate de 62.000 de profesori-cercetători, asigură formarea în domeniul cercetării, în strânsă colaborare cu peste 1.200 de laboratoare de cercetare.

Formarea se efectuează în cadrul unei echipe sau unităţi de cercetare, rataşată unei şcoli doctorale, sub controlul şi responsabilitatea unui director de teză. Rataşate în principal universităţilor, şcolile doctorale reunesc echipe de cercetare în jurul unor tematici ştiinţifice.

Aproximativ 10.000 de teze sunt susţinute în fiecare an în Franţa, proporţia doctoranzilor străini fiind în lejeră creştere.

Toţi studenţii ce au o diplomă de Master sau o diplomă străină ce corespunde acestui nivel, se pot înscrie la doctorat.

Environ 10 000 Thèses sont soutenues chaque année en France, la proportion de doctorants étrangers est en nette hausse. Formarea durează, pin principiu, 3 ani şi permite obţinerea, după susţinerea unei teze, a gradului de Doctor.

Finanţarea tezei este adesea o condiţie prealabilă pentru înscrierea la doctorat.

Şcolile doctorale

Şcolile doctorale, plasate sub responsabilitatea instituţiilor de învăţământ superior, reunesc echipe de cercetare ce se ocupă cu formarea doctoranzilor :

  • acestea oferă un cadru ştiinţific de înalt nivel, o pregătire pentru inserţia profesională şi o formare profesională deschisă către diversitatea meseriilor din domeniul cercetării ;
  • acestea organizează cadrul doctoral pentru pregătirea şi evaluarea tezei.  

Studenţii doctoranzi care sunt salariaţi ai instituţiei gazdă beneficiază de noi dispoziţii menite să faciliteze sejurul oamenilor de ştiinţă străini în Franţa (viză şi titlu de seujr specifice).